Intre anii 1200 si 1535 populatia Inca a trait in America de Sud, pe suprafata cuprinsa intre Ecuator si coasta Pacificului, Chile. Inceputurile stapanirii Inca s-au facut prin cucerirea culturii Moche din Peru. Incasii erau atunci luptatori cu o armata puternica. Datorita nainfricarii armatei si organizarii lor ierarhizate, au devenit cea mai mare societate americana nativa. Imperiul lor a apus in secolul 15, mai exact in 1535 cand conchistadorii spanioli le-au cucerit teritoriile.
Orasele si cetatile lor erau in majoritate construite pe culmile muntoase ale Anzilor. Arhitectura civilizatiei Inca inca mai uimeste numerosi oameni de stiinta. Trepte din piatra duc catre orase, alcatuite din case din piatra si cladiri religioase. Blocurile de piatra cantaresc cateva tone si au fost imbinate atat de bine incat nici o lama de sabie nu incapea intre ele. Orasul central era folosit mai mult in scopuri guvernamentale, in timp ce locuitorii ocupau zonele din jur. Caminele lor erau construite din piatra si aveau acoperisurile din iarba.
De vreme ce populatia crestea si organizarea incasilor devenea tot mai puternica, nevoia protectiei era fireasca. Au construit fortarete enorme pe varfuri de munti abrupti, fapt care permitea sa-si vada inamicii si sa-i invinga. Una dintre cele mai faimoase fortarete Inca este Sacasahuman, localizata in Cuzco, capitala imperiului Inca. Desi incasii nu au descoperit roata, ei au construit un sistem de drumuri sofisticat pentru a lega satele. Acestea erau pavate cu pietre slefuite si aveau bariere pentru a proteja mesagerii sa nu cada de pe stanci.
Atunci cand au intrat in orasul Cuzco, spaniolii au gasit (pe langa bogatii fabuloase) „registrele” celui mai centralizat si rigid stat administrat cunoscut pana atunci in istorie. Functionarii sai puteau afla cu precizie, in orice moment ar fi dorit, nu numai situatia rezervelor de alimente, marfuri sau metale pretioase, starea armatei, numarul exact si locul unde se afla fiecare supus al Marelui Inca, dar si evidenta precisa a nasterilor, deceselor, deplasarilor de persoane, consumul de hrana, imbracaminte si alte produse.
Societatea Inca era strict ierarhizata. Erau multe nivele diferite supuse conducatorului armatei si lui Sapa, mare preot sau conducator. Membrii familiei erau consilierii lui Sapa si chiar si femeile aveau autoritate in ierarhie. Urmau preotii templelor, arhitectii si comandantii armatei regionale. Urmatoarele doua nivele inferioare contineau mestesugarii, capitanii armatei, fermierii si pastorii. Fermierii procurau hrana pentru restul populatiei. Trebuiau sa plateasca taxe sub forma de bunuri, care erau impartite claselor superioare.
Extinderea catre arii mai inalte a agriculturii denota ca intelesesera importanta irigatiilor. Dezvoltasera sisteme de drenaj si canale pentru a extinde lanurile agricole. Cartofii, rosiile, bumbacul, alunele si cacaoa se regaseau printre culturile incasilor. Lamele erau folosite pentru carne si transport. Aveau resurse suficiente pentru toti, fapt ce a dus la cresterea populatiei.
Incasii erau cuceritori de temut, dar aveau si pedepse violente. Daca cineva fura, ucidea sau se culca cu o sotie Sapa sau o Fecioara a Soarelui, era aruncat de pe o stanca, i se taiau mainile, i se scoteau ochii sau erau agatati, pentru a muri de foame. Inchisori nu aveau pentru ca pedeapsa era de cele mai multe ori moartea.
Cel mai inalt punct dintr-un oras Inca era destinat scopurilor religioase. Acesta era cel mai aproape de soare, iar cel mai important zeu fiind Inti – Zeul Soare. Cei sase zei importanti ai incasilor reprezentau: luna, soarele, pamantul, tunetul/fulgerul si marea. Pachamama este zeita pamantului, mama tuturor oamenilor. Incasii erau shamani, si credeau in spiritele animalelor ce traiesc pe pamant. Raiul era reprezentat de condor, lumea subpamanteana de anaconda, iar fratele care locuia pe pamant era puma. Templul Soarelui, aflat la Machu Picchu, in actualul Peru, era un calendar religios care marca solstitiile de vara si iarna.
Cei 40.000 de membri ai armatei incasilor au fost invinsi de doar 180 de membri ai armatei spaniole de conchistatori, condusi de Francisco Pizarro. Pustile spaniolilor au decis soarta razboiului. Astfel, in 1535, societatea Inca era complet distrusa. Daca in 1531 un recensamat arata ca cifra populatiei era de 10 milioane locuitori, in 1571 aceasta era doar de 1 milion. Disparitia se datoreaza masacrelor spaniolilor, muncii in minele de aur, argint si platina, inchizitiei. Gravurile si cronicile de piatra dezvaluie atrocitatile cutremuratoare. Dar cifra celor disparuti e totusi prea mare. Recente excavari in locurile populate de incasi au scos la lumina cateva corpuri mumificate ale regalitatii Inca. Au fost pastrate de gheata de pe varfurile Anzilor.
De toate pentru toti 